Inforenergetica - i.e. – este ştiinţa spirituală care se ocupă de studiul fenomenelor şi proceselor determinate de existenţa unei cantităţi de informaţii (Qi) implementată într-un suport energetic oarecare (electromagnetic, caloric, chimic, mecanic etc.) şi organizată conform unui algoritm mai mult sau mai puţin complex, optim pentru scopul urmărit, pentru a avea efecte, rezultate, eficienţă asupra unor ţinte prestabilite materiale, energetice, informaţionale etc.

Această ştiinţă spirituală include învăţături din Sfânta Scriptură precum şi din toate ştiinţele moderne, utilizând metode proprii de cercetare.

Inforenergetica oferă posibilitatea unică în lume de a efectua măsurători şi determinări alfa-numerice cu ajutorul instrumentului principal de lucru, ansa radiestezică (Brevet de Invenţie RO113710/1996).

Inforenergetica este o ştiinţă cu caracter interdisciplinar, având precursori iluştri, autori ai unor teorii care fac parte din fundamentul acesteia, precum acad. Eugen Macovschi, autorul teoriei biostructurale a materiei vii, acad. Ştefan Odobleja, autorul teoriei consonantiste şi conf. dr. Victor Săhleanu, autor al unor importante lucrări despre radiestezie.

Termenul de inforenergetică a intrat pentru prima dată în limbajul ştiinţific printr-o comunicare ţinută în anul 1988 de domnul Claudian Dumitriu, cu prilejul înfiinţării Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă – sucursala Brăila.

Prezentarea pe plan internaţional a inforenergeticii a fost făcută de către fondatorul ei, domnul Claudian Dumitriu, membru al Uniunii Medicale Balcanice, Preşedinte al Societăţii Române de Radiestezie şi al Fundaţiei de Inforenergetică "Sf. Apostol Andrei", în cadrul Antantei Medicale Inter-mediteraneene din 9-12 septembrie 1992 de la Mamaia. Lucrarea prin care a fost prezentată această nouă ştiinţă de frontieră a fost apreciată şi premiată cu DIPLOMA DE ONOARE.

Precursoarea empirică a inforenergeticii este radiestezia. Spre deosebire de aceasta, inforenergetica are un sistem elaborat de decelare, sortare şi cuantificare a informaţiilor, un aparat teoretic şi practic întocmit riguros ştiinţific, aflat într-o continuă dezvoltare, metode şi tehnici care permit interacţiunea cu un sistem viu sau neviu, un spectru foarte larg de aplicabilitate.

 În domeniul radiesteziei în România existau încă din vechime preocupări aplicative constând în descoperirea surselor de apă, petrol sau aur, prin activitatea tradiţională a fântânarilor, găzarilor sau aurarilor. De observat că termenul care desemnează aceste profesii se referă nu numai la activitatea de exploatare şi valorificare a acestor resurse, ci se extinde şi asupra celor care se ocupau cu detectarea lor prin mijloace radiestezice.

 În perioada interbelică, anii 1935 –1940, ing. Simu Simeon, cel care s-a ocupat cu determinarea existenţei zăcămintelor de petrol din Valea Prahovei, a descoperit prin procedee radiestezice aproximativ 50% din zăcămintele de petrol şi aur. El este considerat părintele radiesteziei din România. În 1940 a publicat primul manual de radiestezie în care specifică metode de investigaţii, diferiţi parametri ai unor  zăcăminte găsite şi descrie modul de lucru cu indicatorul format din două nuiele legate la un capăt, care-i poartă numele.